Astăzi, Daniel Carter, legendarul rugbyst neo-zeelandez retras recent din activitate, a împlinit 39 de ani. Considerat cea mai bună uvertură din istorie, neo-zeelandezul a fost desemnat de trei ori Jucătorul Anului de către International Rugby Board (IRB), în 2005, 2012 și 2015, record pe care îl împarte cu compatriotul său, Richie McCaw. Totodată, Carter face parte dintr-un cerc select format din doar 20 de rugbyști care au cucerit de două ori Cupa Mondială.
În palmaresul său, mai figurează trei titluri cu Crusaders în Super Rugby, fostul Super 12, competiția care adună cele mai bune echipe de club din Emisfera Sudică, două titluri de campion al Franței, unul cu Racing 92 și unul cu Perpignan, un trofeu de campion al Japoniei, cu Kobelco Steelers, și nouă trofee Tri-Nations, cu All Blacks.
Născut pe 5 martie 1982 în Leeston, Daniel William Carter a început rugby-ul de la o vârstă foarte fragedă având în spate și moștenirea unchiului său, Bill Dalley, membru al echipei invincibile a Noii Zeelande din sezonul 1924-1925 în timpul unui turneu în Marea Britanie, Irlanda și Franța. La cinci ani, Carter juca deja la Southbridge Rugby Club ca mijlocaș la grămadă, omul care face legătura dintre compartimentul defensiv și cel ofensiv. Ulterior, a devenit mijlocaș la deschidere și dorința de a face performanță în rugby l-a dus spre clubul Canterbury, unde evoluase și unchiul său. Un tip destul de timid atunci, Carter nu își dezvăluise încă ambițiile ce aveau să-l poarte pe Everestul sportului cu mingea ovală.
A debutat în 2002 pentru Canterbury, iar un an mai târziu, a fost transferat de Crusaders, echipă din Super 12, alături de care a ajuns în finală patru sezoane la rând, câștigând trofeul de două ori, în 2005 și 2006.
Tot în 2003, a debutat, la 21 de ani, în naționala Noii Zeelande într-un meci cu Țara Galilor, în care a marcat 20 de puncte. Primul moment de magie în tricoul All Blacks a venit în 2005 la partida disputată împotriva Leilor Britanici, în care a reușit două eseuri, cinci lovituri de pedeapsă și patru transformări.
Pe 27 noiembrie 2010, într-un joc cu Țara Galilor, Daniel Carter a doborât și recordul all-time de 1178 de puncte înscrise la nivel internațional, deținut de englezul Jonny Wilkinson, iar pe 30 iulie 2011, își recupera recordul, ajungând la 1204 puncte în meciul-test cu Africa de Sud.
La Cupa Mondială din 2011 organizată chiar de Noua Zeelandă, Carter a jucat în primele trei partide din grupe, după care s-a accidentat serios în partida cu Canada, ratând restul turneului, încheiat în triumf de All Blacks.
Dan Carter a atins, însă, apogeul la Cupa Mondială din 2015 din Anglia. În finala cu Australia, el a marcat patru lovituri de pedeapsă, două transformări și a bifat și un drop-gol, contribuind din plin la succesul All Blacks cu 34-17. Pentru această performanță, Carter a fost desemnat omul meciului și, ulterior, a fost distins pentru a treia oară cu titlul de Jucătorul Anului de către IRB.
După ce Noua Zeelandă a devenit prima echipă din istorie care câștigă de trei ori trofeul William Webb Ellis, Dan Carter s-a întors în rugby-ul francez, refuzând propunerea de a trece în fotbalul american și de a juca pe postul de kicker pentru New England Patriots în National Football League (NFL).
P.S. Povestea completă a lui Dan Carter poate fi citită în cartea „100 de sportivi legendari”, apărută recent.